In calatoriile noastre intalnim legendele si miturile taramurilor pe care le vizitam si uneori uitam de povestile pamantului stramosesc. Cu siguranta copilaria ne-a fost marcata de diversi eroi, uneori reali alteori imaginari, dar fiecare dintre noi si-a gasit personajul ideal intr-o poveste. Fie ca a fost vorba de zeitatile olimpului, de actele de vitejie ale eroilor greci, de aventurile muschetarilor sau de faptele de arme ale haiducilor si domnitorilor romani, povestile lor ne-au atins sufletele si ne-au aprins imaginatia. Istoria noastra este presarata cu frumoase legende, pornind de la istoria Marelui Lup Alb, credinciosul preot al lui Zamolxis, care in fruntea haitei sale pazea teritoriile dacice, era si judecator, pedepsind tradatorii si lasii. Stindardul geto dacilor, acel balaur cu cap de lup este unic in lume, simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi merge mai departe, Sfantul Andrei fiind trimis sa propovaduiasca pe “taramul lupilor” acesta fiind insotit in periplul sau de Marele Lup Alb.

          O alta legenda ne povesteste despre intemeierea celor 7 cetati sasesti, care au dat numele german al Transilvaniei – Sieben Burgen. Sasii au construit in Transilvania intre secolele XIV si XVIII peste 250 de cetati si biserici fortificate, principalele sapte fiind – Bistrita, Brasov, Cluj, Medias, Orastie, Sibiu, Sighisoara. Povestea ne poarta in Germania secolului al XVI-lea, unde orasul Hamelin se confrunta cu o invazie de rozatoare si datorita acestora cu diverse epidemii. Locuitorii au apelat la serviciile unui cantaret vrajitor caruia i-au promis o rasplata generoasa, daca ii va scapa de aceasta problema. Acesta a raspuns solicitarii si folosind un fluier fermecat i-a vrajit pe sobolani, care s-au incolonat si au parasit orasul. Pentru cantaretul noastru a venit vremea de a-si primi rasplata, dar locuitorii au refuzat sa-si respecte cuvantul dat, ceea ce l-a suparat pe vrajitor, care a apelat din nou la fluierul sau fermecat, de data aceasta muzica i-a vrajit pe copii orasului, acestia l-au urmat, disparand fara urma. Impresionanta poveste este mentionata de scriitori celebri printre care Goethe si Fratii Grimm, o teorie explica povestea ca fiind o alegorie legata de moartea provocata de ciuma in acest oras, dar altii cred ca acesti copii plecati de acasa sunt in fapt colonistii germani, care au infiintat importante cetati in Cehia, Polonia si Transilvania.

          Si fiind vorba de cetati transilvane amintim si legenda fantanii de la Castelul Corvinilor. Se povesteste ca aceasta fantana a fost sapata de 3 turci prizoniri pe care Ioan de Hunedoara le promite ca ii va elibera, daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii animati de speranta eliberarii sapa in stanca 15 ani si la 28 de m adanime gasesc apa. Intre timp Ioan de Hunedoara murise si sotia sa Elisabeta Szilagyi a decis sa nu respecte cuvantul dat de sotul sau si nu ii elibereaza pe cei 3 turci, hotarand ca acestia sa fie ucisi. Ca ultima dorinta cer permisiunea sa inscrie pe fantana o inscriptie – “Apa ai, inima nu.” Ca un repros pentru promisiunea facuta si nerespectata. De fapt, inscriptia descifrata de Mihai Gubogiu glasuieste astfel: ”Cel ce a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica”. Inscriptia cu caractere vechi arabe, se pare ca dateaza de la mijlocul secolului al XV-lea si se gaseste pe unul dintre contrafortii capelei.

 Va invitam in circuitele si excursiile noastre in tara, pentru a descoperi impreuna minunate legende si mituri romanesti!